Când nu e niciun ungher în care să nu te izbești de o taină, când rămâi treaz și stai de veghe ca un paznic de noapte pe holurile tăcute ale unei case, poți simți respirația ei egală, profundă. Și căldura ei aparte – răsuflarea apăsătoare a unei case cufundate în somn. Ce înseamnă somnul unei case, când doarme o casă? ... Atunci când dorm oamenii? Dar cum e să simți o altfel de respirație, cum e să simți frigul care te pătrunde, când fiecare pat este treaz, toată noaptea, încremenit, cu ochii deschiși privind fix în întuneric?